Tamire, autor Lilioara Macovei

Scrisă în memoria surorii și a părinților, „Tamire” este – după cum chiar autoarea afirmă în cuvântul de început al cărții – „un mod de a controla un discurs cu Dumnezeu”, în încercarea de a cuprinde necuprinsul și de a găsi pace în fața unor întrebări aparent fără răspuns, ce au frământat dintotdeauna omenirea. Cartea este o ocazie deosebită ca, privind prin ochii Lilioarei Macovei spre lumea de acum câțiva zeci de ani, să descoperim obiceiuri, legende și descântece ce, odată, nu foarte departe de prezent, făceau parte din viața de zi cu zi. (…) Deși poate greu de crezut, „lumea” secolului trecut nu se află nici în memoria și nici în conștiința multor contemporani. Trebuie, spre exemplu, să ai aproape patruzeci de ani ca să îți poți aminti evenimentele din decembrie 1989, ce să mai vorbim de anii dinainte, cei în care au crescut și au fost educați părinții autoarei, ani în care încă te puteai uita spre satul românesc pentru a-l admira în toată splendoarea lui. În vremurile noastre, când informația la nivel global se dublează cu atâta repeziciune, timpul pare să nu mai curgă, ci să se prăbușească, lăsând în urma noastră „prăpăstii” în care oricât de mult ai încerca să distingi câte ceva, nu prea mai vezi mare lucru. Tocmai de aceea, nu ar fi deloc de mirare ca o carte de memorialistică din ziua de azi, cum este „Tamire”, mâine să nu fie doar „o carte”, ci un document – o mărturie clară și de netăgăduit a unor vremuri ce cu greu se pot imagina.