Para arbitrium, autor Anamaria Borlan

Viața, așa cum o știm, se regăsește/nu se regăsește în romanul „Para arbitrium”, autor Anamaria Borlan. Există la nivel global o organizare de tip statal, doar că nu se referă la împărțirea teritorială a zilelor noastre, prin țări, continente, ci de 10 regiuni la scară planetară, denumite nesie, conduse fiecare de către un guvernator.

Există popoare, tradiții culturi, doar că în viitorul în care se desfășoară acțiunea romanului, a respecta cultura și tradiția poporului tău, înseamnă a înfăptui o ilegalitate.

De ce? Pentru că Pământul este condus de extratereștri – o rasă provenită de pe Phöeton, planetă care în prezentul cărții este distrusă. Într-o dictatură menținută cu ajutorul unor recrutori și a dronelor de supraveghere, phöetenienii au impus omenirii regulile lor de conviețuire. Oamenii nu mai au voie să se ducă la biserică, să se cunune religios, să vorbească limba poporului lor (limba fiecărei nesie fiind obligatorie), pedeapsa pentru încălcarea acestor reguli, precum și a multor altora, fiind nimic altceva decât moartea.

În acest context – în care mai mult ca sigur niciunuia dintre noi nu i-ar plăcea să trăiască – sunt aleși în mod arbitrar, în urma unei tombole (vezi „arbitrium” din titlu) 10 oameni din cele 10 nesie. Aceștia urmează să primească un premiu care constă în nimic altceva decât în faptul că pot decide asupra sorții lor. Decizia este de fapt o alegere între 2 opțiuni posibile, 2 variante ale existenței fiecăruia dintre ei – o decizie este greu, dacă nu chiar imposibil, de luat.

Ce vor alege cei 10?

La rândul nostru, suntem mai tot timpul „aleși” printr-o „tombolă” a sorții să luăm unele decizii, mai mult sau mai puțin importante. În aceste cazuri, asemeni personajelor romanului Para arbitrium, avem cel puțin 2 opțiuni. Ce vom alege? O variantă ce oferă o recompensă imediată, sau o variantă care oferă o recompensă întârziată? O variantă ce ține cont de cei de lângă noi, sau o variantă în care doar noi avem de câștigat?

Întrebările ar putea părea retorice, însă din păcate nu sunt. Realitatea ne demonstrează pe deplin acest lucru.

Revenind la Para arbitrium, probabil bănuiți deja, avem de a face un roman de aventuri, alert, dramatic, dar cu idei serioase. Bine documentat din punct de vedere științific, mitologic, despre tradiții și ritualuri din rândul a diferitelor popoare, romanul conduce cu abilitate cititorul pe o cale sinuoasă spre un deznodământ care poate și chiar trebuie să dea de gândit.

O carte manifest ce se alătură atâtor alte manifeste împrăștiate de dizidenții unei lumi ce se îndreaptă spre autodistrugere.