Descriere
„Ștefan a simțit mai întâi frigul.
Întreaga casă era neîncălzită, însă în acea încăpere frigul l-a izbit de cum a intrat.
„Poate din cauza gerului de-afară” și-a zis, privind către obloanele glasvand ce străjuiau ușa de la balcon. Erau deschise larg la perete, posibil din cauza viscolului ce răscolise orașul, un petec de zăpadă îndrăznind să se aștearnă peste podea într-un arc de elipsă.
Fără să-și explice de ce, nu a avut curajul să depășească conul de lumină pe care cadrul ușii îl proiecta pe parchet. A înaintat precaut până la marginea lui, latura mică a „L-ului” încăperii fiind în continuare ascunsă.
„Acolo era dormitorul” a concluzionat, fără să mai aștepte explicațiile Mirunei. Chiar dacă nu era arhitect, i-a fost lesne să-și dea seama că acea parte era locul ideal unde puteau fi poziționate patul, noptiera și eventual o veioză sau un lampadar. Era la mintea cocoșului. O latură ferită privirii, perfectă pentru mobilierul din dormitor.
Dacă voia să cerceteze acel loc trebuia să părăsească conul de lumină din hol.
Magda Brumaru încă privea din spatele draperiei. Ce putea să vadă de la fereastra apartamentului ei? Nimic. Doar aștepta.
Miruna era încă încremenită de spaimă.
Ștefan a înaintat un pas. Încet. Fără zgomot. Apoi a urmat al doilea pas.
Întuneric. Frig. Groaznic de frig.
Florica Dobrotă l-a întâmpinat după colțul interior al încăperii cu un rânjet ce se voia zâmbet, dar nu zâmbet de binețe ci unul misterios, care l-a împietrit. Era îmbrăcată într-o bluză albă și în cojoc, și semăna incredibil de mult cu cea pe care o văzuse în fotografia arătată de Magda, atât de mult încât lui Ștefan i s-a părut aproape imposibil să fie aievea.
„E doar o nălucă” s-a gândit. „Florica Dobrotă e moartă-putrezită! N-are cum să fie aici, acum!”
Arătarea s-a arcuit deodată și a sărit cu o viteză uimitoare trecând ca vântul printre obloanele ușii balconului, ca să aterizeze cu un foșnet prelung undeva în desișul coamei corcodușului. Zăpada de pe crengi s-a scuturat într-o perdea albă jur-împrejurul pomului, apoi s-a auzit cântecul jelit al unei bufnițe: bu-hu-huuu, bu-hu-huuu!
Absorbit de ce văzuse, sau de ceea ce i se păruse că văzuse, Ștefan n-a simțit-o pe Miruna intrând. Fata a aprins iute lumina și s-a apropiat, aproape lipindu-se de trupul polițistului.
– Ce s-a întâmplat?! a întrebat panicată.
– M-am speriat ca naiba de o zăpăcită de bufniță! a spus răstit Ștefan.
Magda Brumaru plecase din dreptul ferestrei ce dădea înspre parcare și strada Castanilor. S-a îndepărtat imediat ce a văzut lumină în camera lui Ionuț.”
Recenzii
Nu există recenzii până acum.